Piața asigurărilor reprezintă, în general, locul unde se întâlnește, în mod reglementat, cererea cu oferta de asigurări. La intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma, la 1 ianuarie 1958, piața asigurărilor din fiecare țară membră a comunității economice europene funcționa în conformitate cu reglementările naționale juridice și administrative, referitoare la contractul de asigurare. Acestea se diferențiau de la o țară la alta.

În 1938 s-a adoptat de către olandezi contractul de asigurare cuprins în codul comercial, iar în 1942 de către italieni.

Tratatul prin care se instituia Comunitatea Economică Europeană consacră patru libertăți fundamentale menite să asigure buna funcționare a Pieței Comune. […]

Libertatea persoanelor, serviciilor și capitalurilor se referă și la activitatea de asigurare.

Statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit să alăture în cursul perioadei de tranziție restricțiile referitoare la libertatea de stabilire a rezidenților unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, precum și restricțiile privind crearea de agenții, sucursale sau filiale de către rezidenții unui stat membru pe teritoriul altui stat membru.

(Adaptat după Manualul de Asigurări, clasa a XI-a, Valentina Capotă, Tanța-Camelia Chitcă, Florica Popa, Florian Lixandru, Andrei Nae, Constantin Ghimpău-Codreanu)